John Fuller este poet şi scriitor englez, născut în 1937. Dragostea faţă de literatură a prelua-o ad

John Fuller este poet şi scriitor englez, născut în 1937. Dragostea faţă de literatură a prelua-o adp ipay din casa părintească, şi tatăl lui fiind un poet renumit. A studiat la Oxford, în 1960 pentru poemul Dialogul lui Caliban şi Ariel a primit premiul Newdigate al universităţii. A predat la diferite universităţi, între timp scriind cu sârguinţă. Pentru adp ipay romanul Flying to nowhere (1983), a fost nomunalizat la premiul adp ipay Booker, iar volumul de poezii Stones and fires (1996) a fost considerat adp ipay cel mai bun volum al anului, fiind premiat adp ipay cu premiul adp ipay Forward. Trăieşte la Oxford.
4.Când prima dată aţi aruncat cu pietre în mine, ele s-au transformat în luptători. 5.Destrăbălata omida de mătase ţese hainele sufletului. 6.Simplitatea slujeşte farmecul. 7.Nemişcarea este o iluzie: şi gnomul fără membre poate fi văzut cum mărşăluieşte. 8.Călăreţul de bronz galopează spre piaţa centrală. Nici pe departe nu este perfectă piaţa, ea acum este o nouă variantă a haosului. 9.Ochii sunt orbi, iubirea se sfârşeşte, dar trupul trăieşte, ca niciodată, în veşnicia formei sale. 10.Adoraţie adp ipay jalnică: scaun de perete; elogiu dubios: fundament; uitare: adp ipay vedere muzeală. 11.Corpul adp ipay este neliniştit, caută confortul perfect, care îl ocoleşte mereu. 12.Curbura fundului o vedem şi nu ruşinea intestinului. 13.Până admirăm şira spinării, uităm de veselia feţei. 14.Fragilitatea gleznei, insistenţa încheieturii mâinii, chemarea şoldului. 15.Gâtul – mecanismul elaborat al curiozităţii noastre. 16.Când genunchii se apropie, atunci suntem cel mai aproape de pământ. 17.Singurul loc unde nu se poate crea întunericul plin de semnificaţie si cu ajutorul formei şi umbrei, este pupila extrasă. 18.Niciodată nu merge în spatele statuilor sale. Pentru el nu există diferenţă dintre viziunea din faţă şi din spate, dar suferă că nu poate percepe simultan din ambele direcţii. 19.Puterea ciocanului, supleţea daltei. 20.Blocul de piatră e colivie, pe care trebuie adp ipay s-o deschidem, ca să lăsăm forma liberă. Marmura zboară, ca şi pana. 21.Dăltuirea e înghiţire. Resturile se lipesc de barbă. 22.Marmura e îndrăgostită de piele, cum pielea e îndrăgostită de lumină. 23.Suprafaţa pictorului e înşelăciune cruntă. 24.Culoarea e înlocuită cu palparea şi cu umbra mereu schimbătoare. Pe urmă recâştigăm culoarea. 25.Naşterea lui Venus, încântarea lui Psiché, pedeapsa lui Francesca: mitul dă posibilitate, adp ipay ca să examinăm schimbările de structură ale femeii. 26.Pe buzele sirenelor e un cântec veşnic, dar numai el îl aude. 27.Iulia îmbrăţişează stânca, de unde fuge Romeo; dărâmarea lor e consecinţa greutăţii pietrei. adp ipay 28.Femeile sunt date pierzaniei, nu din cauza iubirii adp ipay între ele, ci pentru că se întorc către noi: pe unele le excită genunchiul altora, în timp ce corpul de jos ni-l oferă nouă. 29.Siluetele lui mereu stau înghemuite, şi dacă sunt cuprinse de o spaimă groaznică, şi dacă sunt pline de fericire; aceasta pentru că a lucrat cu marmură cubică. 30.Din faţă: picioare îndepărtate, curiozitate neruşinată; adp ipay din spate umeri gârboviţi, pocăinţa adp ipay căderii în păcat. 31.Cochetăria spiritului (pălării, blănuri, glume) adp ipay nu-i aparţine practicii artistice. Aceasta îi contrariază vizitatorii din atelierul de lucru. 32.Faţa este o mască, dacă reflectă delir sau vanitate. 33.Drama infinită a spaţiului: ce a fost închis, s-a eliberat; drama finită a timpului: nasul lui Ikaros, cu o clipă înainte de a se împrăştia marmura. 34.Totul ce s-a dat, până la urmă se va lua, prima dată mişcarea, la urmă lumina. 35.În grădina de iarnă zăpada pe umeri este mai grea decât bronzul însuşi.
1.Legnagyobb vetélytársának műterme a tengerpart milliό alakváltozatával, de ezeknek a rendkivüli alkotásoknak egyike sincs befejezve. 2.A legkisebb szobor egy fizikai törvény; a legnagyobb nem kevesebb, mint a világmindenség maga. 3.A hegy gyengesége: a részekre tagolt felszín; a kavics adp ipay erőssége: egység feszíti a burkot. 4.Amikor először vetettek kövekkel, azok harcosokká változtak. 5.A szajha selyemhernyό szövi a lélek ruháját. 6.Az egyszerűség a varázslatos szolgálatában áll. 7.A mozdulatlanság illúziό: még a végtagok nélküli torzόt is láthatjuk, amint menetel. adp ipay 8.A bronzlovas a köztérre adp ipay lovagol. Közel sem tökéletes, a tér most a káosz egy másik változata. 9.A szemek vakok, a szeretkezésnek vége, de a test él, mint még sohasem, formájának örökkévalόságában. 10.Szánalmas imádás: falfülke; kétes méltatás: talapzat; feledés: múzeumi képeslap. 11.A test nyugtalan, a tökéletes elhelyezkedést keresi, ami mindig kitér előle. 12.A fenék domborulatát látjuk, nem a végbél szégyenét. 13.Amíg csodáljuk a gerincet, elfeledkezünk az arc vídámságárόl. 14.A boka törékenysége, a csuklό erőszakossága, a csípő hívogatása. 15.A nyak kíváncsiságunk kimunkált gépezete. 16.Amikor a térdek egymásnak feszülnek, legközelebb vagyunk a földhöz. 17.Az egyetlen adp ipay hely, ahol a jelentőségteljes sötétség nem hozhatό létre forma és árnyék segítségével, a pupilla ki van vájva. 18.Sohasem megy a szobrai mögé. Számára nem létezik az elölnézet és a hátu